Masutatsu Oyama

Biografia fondatorului Karate Kyokushinkai Masutatsu Oyama (27.07.1923 – 26.04.1994)

        

  Mas Oyama s-a născut pe 27 iulie 1923 într-un sat din Coreea de Sud, numele lui adevărat fiind Choi Bae-Dal. Artele mațiale, Oyama a început să le înveţe destul de târziu, la vârsta de 9 ani. În 1938, la vârsta de 15 ani, el a mers în Japonia şi s-a înscris la şcoala de aviaţie pentru a deveni pilot, la fel ca eroul timpului său, primul pilot de vânătoare din Coreea. A supravieţui în acele condiţii dificile pentru acea vârstă, a fost mai greu decât crezuse el, cu atât mai mult că, toți coreenii care învăţau la şcolile de piloţi din Japonia erau trataţi ca străini.

 În ciuda unei perioade dificile din viaţa lui, a continuat să practice artele martiale, judo şi boxul. Într-o zi a observat elevi de Karate Okinawa. Acest lucru l-a cointeresat şi a mers la dojo-ul lui Gichin Funakoshi, de la Universitatea din Takushoku, unde a învăţat ceea ce este astăzi cunoscut sub numele de Karate Shotokan.

           Progresele sale de instruire au fost de aşa natură încât, la vârsta de șaptesprezece ani a ajuns la al doilea dan, şi în momentul înrolării în armata imperială japoneză, la 20 de ani, a primit al patrulea dan. În această perioadă de timp a fost, de asemenea, serios interesat de Judo, iar progresul său în acest tip de artă marţială a fost nu mai puţin surprinzător. Până la sfârşitul carierei judo, într-o perioadă de timp mai mică de patru ani de antrenamente, el a ajuns la al patrulea dan.

Formarea maestrului

            So Ney Chu, pe atunci maestrul So, un coreean, de loc din Ozama, care locuia în Japonia, a fost unul dintre cei mai buni maeştri de arte marţiale, fiind cunoscut datorită  puterii sale fizice şi spirituale. El a fost cel care l-a încurajat pe Mas Oyama să-şi dedice viaţa Căii Luptătorului, propunându-i să se retragă din societate şi timp de trei ani să se ocupe de formarea spiritului şi corpului.

           La 23 de ani, Mas Oyama s-a întâlnit cu Eiji Yoshikawa, autorul romanului „Musashi”, bazat pe viaţa şi munca celui mai renumit Samurai din Japonia. Atât romanul cât şi autorul au ajutat ca Mas Oyama să înţeleagă mai profund Codul Samurailor – Bushido şi sensul lui.

           În acel an, Oyama a plecat la muntele Minobu, din prefectura Chiba, unde Musashi a fondat propriul stil de lupta de sabie Nito-Ryu. Oyama a considerat că acesta ar fi un loc potrivit pentru a începe antrenamente dure. Printre lucrurile pe care le-a luat cu el a fost o copie a cărţii Yoshikawa. Un elev pe nume Yashiro a mers cu el.Singuratatea era foarte greu de suportat şi, după 6 luni de antrenamente, Yashiro a fugit pe ascuns în timpul nopţii. Aceasta s-a răsfrânt greu asupra lui Oyama, şi dorinţa de a reveni în societate a devenit şi mai puternică.

            So Ney Chu, prin mai multe exemple, l-a convins pe Oyama să continue antrenamentele, acesta luând decizia de a deveni cel mai puternic karateka din Japonia.

Însă, curând, persoana care-l aproviziona pe Oyama cu mijloace pentru supravieţuire, l-a informat că, nu este în măsură să-l mai susţină şi, după paisprezece luni, Oyama a fost forţat să-şi încheie autoizolarea.

             Câteva luni mai târziu, în 1947, Mas Oyama a câştigat primul Camionat al întregii Japonii la Karate, după al doilea război mondial. Cu toate acestea, simţind încă un gol în inima sa din cauză că nu a putut petrece trei ani în izolare, Oyama a decis să-şi dedice viata pentru karate.

             Astfel, el a început din nou, de data aceasta pe muntele Kiezumi (Kiyozumi), din prefectura Chiba. Locul acesta l-a ales pentru dezvoltarea sa spirituală. Acum antrenamentele lui aveau o sarcină fantastică – 12 ore pe zi, în fiecare zi, fără zi de odihnă.
Stând sub o cascadă rece, aruncând pietre de râu cu mâinile, folosind arbori ca makiwara, efectuând sute de flotări, el şi-a călit corpul. Fiecare zi includea, de asemenea, un studiu al lucrărilor ştiinţifice ale clasicilor artelor marţiale, Zen si filozofie. După optsprezece luni el şi-a încheiat autoizolarea, fiind încrezător şi capabili de a se controla pe deplin.

            În timpul unei scurte dar rezultative perioade de ascetism în munţi, Oyama a trăit în baza unui regim strict elaborat, care este adesea prezentat în biografiile maestrului:

* 04:00 dimineaţa – deşteptare. Meditaţie cu ochii închisi – 10 min. Jogging în munţi – 2 ore.
* 07:00 dimineaţa – gătitul hrănii.
* 08:00 dimineaţa – masa care combină micul dejun şi masa de prânz.
* 09:00 dimineaţa – începutul antrenamentelor. De zece ori se efectua un complex de cinci exerciţii:
1. ridicare de 20 de ori a unei haltere de şaizeci de kilograme;
2. flotări pe degete de 20 de ori;
3. flotări stând numai pe mâini de 20 de ori;
4. ridicări la bara fixă de 20 de ori;
5. aplicarea a 20 de pumni makiwarei din dreapta şi stânga.

          După fiecare set de exerciţii se efectuau exerciţii pentru respiraţie şi imediat se trecea la următorul set de complexe. După zece repetări ale complexului în cauză – odihnă până la orele 11 ore.
* 11:00 dimineaţa – kata.
                  În acelaşi timp, în fiecare zi se efectua de 100 de ori una din kata. De exemplu, în prima zi Heyan-1, a doua zi Heyan-2 şi aşa mai departe, până când erau efectuate toate cele cinci seturi de complexe Heyan, şi apoi se executau în ordine inversă. Aceeaşi practică se aplica pentru celelalte kata.
* 02:00 după amiază – haltere. Ridicarea halterei de şaizeci de kilograme de 20 de ori, apoi sporirea treptată a sarcinii. O mie de flotări: 200 în două degete, 200 în patru degete, 400 de ori în cinci degete. Înainte de fiecare set se făcea o mica pauza. Uneori, pentru diversitate se făceau 1000 flotări pe pumni cu o pauză la 500.
* 03:00 după amiză – dezvoltarea tehnicilor de sparring, exerciţii makiwara, căţărare pe funie, exercitii pentru muschii abdominali – 200 de ori, sfărmarea pietrelor.
* 05:00 seara – gătitul. Cina.
* 06:00 – Meditaţie şi culcare.
                  Pe lângă acest document elocvent, menţionăm faptul că, mulţi dintre adepţii şi entuziaştii practicanți de Kenpo au urmat o ordine de zi similară, nu un an sau doi, ci douăzeci, treizeci de ani sau întreaga viaţă.

                  Totuşi, pentru un maestru care, a hotărât să provoace cele mai mari şcoli, dornic să introducă o metodologie nouă de predare a karate-ului, o victorie era insuficientă. Om destul de modern, Oyama şi-a dat seama repede că, pentru a reuşi în acest demers îndrăzneţ, poate să-l ajute numai o reclamă puternică. Cu tenacitate caracteristică lui, a început pregătirea unei grandioase campanii de publicitate, perfecţionând numere de tehnică. În 1949 s-a stabilit într-o baracă în apropierea abatorului oraşului, şi a petrecut acolo şapte luni studiind obiceiurile animalelor. El a dezvoltat o nouă tactică de luptă cu taurii cu mâinile goale, învăţând să reteze coarnele animalelor, de la rădăcina, cu lovitura de Shuto „sabia-mâinii.”

              În 1950, fondatorul (Sosai) Mas Oyama a început să demonstreze puterea lui luptând cu tauri. In total, a luptat cu 52 de tauri, dintre care trei au fost ucişi, iar la 49 de tauri le-a retezat coarnele cu lovitura mâinii „shuto”. Nu se poate spune că a fost uşor. Lui Oyama îi plăcea să-şi amintească de prima lui încercare, care s-a încheiat numai cu înfurierea acelui taur. În 1957, în Mexic, la 34 de ani, a fost la un pas de moarte atunci când un taur l-a străpuns cu cornul. Oyama a reuşit să doboare taurul, însă a fost ţintuit la pat timp de 6 luni, recuperându-se după o rană de obicei fatală.

              În 1952, Oyama a plecat la un tur în jurul Statele Unite ale Americii, unde a creat furori şi a şocat publicul, demonstrând numere supraomeneşti. Şi într-adevăr, cum trebuia să reacţioneze publicul american atunci când un artist călător sfărâma, ca pe porţelan, bolovani uriași, despica jumătatea de sus a sticlelor de bere fără a le mişca din loc,  lovea cu ciocanul peste degete, perfora cu mâinile şi picioarele scânduri groase, olane puse în straturi a câte douăzeci şi trei-patru cărămizi una peste alta. Oyama a călătorit în Statele Unite timp de un an, demonstrând măiestria sa de karate în direct şi la televiziunea naţională.

              În anii următori, Oyama fost chemat la luptă de maeştri ai diferitor stiluri de arte marţiale, inclusiv box, şi a avut 270 de lupte cu diferiţi adversari.

             Majoritatea dintre adversari au fost răpuşi dintr-o singură lovitură! Lupta niciodată nu a durat mai mult de trei runde, şi a durat rareori mai mult de câteva secunde. Principiul lui de luptă era simplu: a veni mai aproape de adversar şi aplica o lovitură, în rezultatul căreia adversarul căpăta o fractură. Dacă adversarul bloca lovitura, blocajul era zdrobit sau rupt. În cazul în care adversarul nu bloca atacul, erau fracturate coastele. Oyama a devenit cunoscut sub numele de „Godhand” (Mâna lui Dumnezeu), ca o manifestare vie a principiului războinicilor japonezi „O singură lovitură -. Moarte”. Acest lucru a fost adevaratul scop al tehnicii karate. Tehnici complicate de picioare şi tehnici avansate aveau caracter secundar (deşi le-a folosit foarte eficient).

           În 1953, Mas Oyama a inaugurat primul lui dojo, pe o parcelă din Mejiro, Tokyo, iar în 1956, într-un studio de balet aflat în spatele Universității Rikkyo, Oyama avea să adune sub îndrumarea sa nu mai puțin de 700 de elevi.

          A deschis sediul mondial al organizației la Tokyo în 1964 și a adoptat ulterior numele de stil Kyokushin, care se traduce prin „adevărul suprem”. Karate-ul lui Oyama a continuat să se răspândească în 123 de țări cu peste 14 milioane de membri.

           Karate-ul Kyokushin, astăzi, continuă să se răspândească în întreaga lume. Oyama credea cu tărie că antrenamentul greu ar putea aduce beneficii, în mare măsură oricarei persoane, atât fizic cât și spiritual, și că practicanții vor juca astfel un rol în a face lumea un loc mai bun.

0 raspunsuri

Lasă un răspuns

Want to join the discussion?
Feel free to contribute!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *