Artele marțiale reprezintă un sistem complex de tehnici de luptă, cu sau fără arme, însușit la nivel individual. Artele marțiale, în acceptul actual, au în general origine orientală și presupun căutarea de către practicanți a unui sens mai adânc decât simpla pregătire pentru o confruntare fizică. Aceste țeluri se constituie într-un evantai larg, de la aspirații religioase până la simpla menținere a unei sănătăți perfecte. Din cauza scopurilor urmărite de fiecare tip de artă marțială, acestea nu sunt în esența sporturi, însa spiritul de competiție prezent în unele dintre ele și pregătirea fizică pe care o presupun au dus la includerea unora (sau a formelor fizice de manifestare a lor) în această categorie. In realitate, practicarea artelor mațiale înseamna în principal dezvoltarea unei conștiințe superioare, în armonie cu mediul înconjurător și autocontrol realizat prin exerciții fizice si mentale, cunoștințe extinse de medicină, filosofie orientală, tehnologia materialelor (pentru folosirea armelor), psihologie, etc.

     În funcție de principiile strategice folosite, rolul acordat forței, vitezei si inițiativei, artele marțiale se împart în două mari ramuri (școli), stilul extern si stilul intern.

     Artele marțiale externe sunt cele care se bazează pe forța brută, unde practicantul trebuie să fie capabil să se opună și să reziste atacului, să contra-atace. Artele marțiale interne se bazează mai mult pe flexibilitatea și abilitatea de deviere a atacurilor, atitudinea este lipsită de încordare. Chiar dacă mișcările sunt rapide, corpul este relaxat si urmează energia oponentului.

   În general, stilurile interne se caracterizează prin moliciune si elasticitate, prin mișcări relaxate, coordonate de o respiratie profundă și naturală. Corpul lucrează ca un tot unitar, fără nici o contracție musculară inutilă. Majoritatea exercitțiilor din stilurile interne sunt practicate

lent, pentru a îmbunătăți coordonarea întregului corp și pentru a putea apărea starea meditativă, în care atenția este îndreptată către aspectele interioare ale ființei.

     Spre deosebire de stilurile externe, în care antrenamentele încep prin atenția acordată puterii fizice, vitezei de execuție a tehnicilor și aplicațiilor în luptă, în stilurile interne se pune accentul, încă de la început, pe aspectele interioare, cum ar fi conștiința spiritului, mintea și energia sau respirația. Progresul în artele marțiale interne începe de la minte și se propagă la corp. În timpul practicii, toate gândurile trebuie îndepartate și atentia concentrată la ceea ce se exersează. În acest fel, apare liniștirea minții.

Beneficii ale practicării unei arte marțiale

     Printre beneficiile fizice obținute în urma antrenamentelor se numără:

– îmbunătățirea condiției fizice în general – creșterea flexibilității, – dezvoltarea capacității aerobe, – fortificarea / întărirea corpului, – îmbunătățirea echilibrului, – greutatea corporală este menținută în limite normale – controlul corpului – dezvoltarea coordonării – creșterea vitezei de reacție

     Efectele pozitive asupra personalității unui practicant sunt:

– creșterea stimei de sine, demnității – disciplinarea – spiritul de echipă – respectul pentru colegi, profesor – încurajarea comunicării cu persoanele din jur – încurajarea exprimării părerilor – creșterea vitezei de gândire – stimularea dinamismului – stimularea spiritului de observație – stimularea capacității de concentrare ”

                                                                                                                ,, Sensei Ovidiu Baștea 4DAN  ”

Karate Kyokushinkai Tradițional este un stil de arte marțiale de origine japoneză creat de Masutatsu Oyama, este una dintre cele mai complexe arte marțiale din lume, ce pune accentul atât pe dezvoltarea fizică armonioasă, cât și pe dezvoltarea mentală și disciplinară.

Este un stil de luptă full contact, extrem de eficient pentru autoapărare, destinat atât copiilor, femeilor și persoanelor mai în vârstă, cât și sportivilor de performanță.

     Cursurile de Karate Kyokushin Tradițional au ca scop îmbunătățirea condiției fizice, dezvoltarea unui corp armonios, sănătos, dezvoltarea unui spirit și moral puternic, încredere în propriile forțe, dezvoltarea curajului și a încrederii în sine, respect față de sine și față de cei din jur, atenție sporită.

KYOKUSHINKAI  KANJI

     În caligrafia japoneză, kanji, ce apare pe pieptul gi-ului(costum de antrenament), este compus din trei caractere.

KYOKU   – ULTIM, FUNDAMENTAL

SHIN         – ADEVĂR, REALITATE

KAI           – ORGANIZAȚIE, ASOCIAȚIE 

Kanku – Simbolul Karate Kyokushin

Kanku simbolizează forța brațelor și unitatea prin care privești infinitul.     Cercul simbolizează continuitatea care este formată dintr-o infinitate de puncte simbolizând fiecare clipă. ”

Kanku simbolizează forța brațelor și unitatea prin care privești infinitul.     Cercul simbolizează continuitatea care este formată dintr-o infinitate de puncte simbolizând fiecare clipă. ”

Do Gi –Pliere

1. Shikaku no Gi (Plierea sau Gi-ul dreptunghiular) Shi = 4 (patru)  /  Kaku = unghi, colț   /    Shikaku = patru colțuri

 

Instrucțiuni:

  1. Se așază pantalonii împăturiți pe jacheta deschisă.
  2. Se pliază părțile laterale ale jachetei peste pantaloni, apoi mânecile.
  3. Se împăturește în sus jacheta și pantalonii, de două ori.
  4. Se leagă centura în jurul „pachetului”.

2. Maki no Gi (Rularea sau Gi-ul sul)  

 

 

 

Instrucțiuni:

  1. Se așază pantalonii împăturiți pe jacheta deschisă.
  2. Se pliază părțile laterale ale jachetei peste pantaloni, apoi mânecile.
  3. Se rulează în sus jacheta și pantalonii.
  4. Se leagă centura în jurul acestui „rulou”.

Modul de prindere al centurii

 

Grade / Nivele de pregătire în Karate Kyokushin

Semnificația culorilor

AlbFărăr KyuNivelul purității și a potențialului ascuns, începătorul nu știe nimic despre karate, nu are nici o experiență.

10 și 9 KyuNivelul sabilității, simbolizează licărirea primilor zori în cerul din noapte.

8 și 7 KyuNivelul volatilității,capacitatea dea a se adapta, ca apa, simbolizează culoarea cerului înainte de răsăritul soarelui.

6 și 5 KyuNivelul de aprobare semnificația lui este că pecer răsare soarele.

4 și 3 KyuNivelul emoțional, al sensibilității, datorită soarelui, natura înverzește.

2 și 1 KyuNivelul creativ, culoarea copacului, pământului, simbolizează maturitatea.

1-9 Dan Nivelul măiestriei, culoarea neagră le absoarbe pe toate, așa că în mod tradițional este considerată un simbol al înțelepciunii.

 

Sosai Mas Oyama spunea că trebuie să comparăm karate ca și o limbă (maternă sau străină): kihon(bazele) – se poate învăța (preda) ca și literele alfabetului, kata (forma) – va fi echivalentul cuvintelor și a propozițiilor, iar kumite (lupta) – este asemenea conversației. Sosai Mas Oyama credea și spunea că este mai bine să cunoști un kata la nivel de maiestrie, decât mai multe și doar pe jumătate.

Kihon este termenul japonez care înseamnă „elementele de bază” sau „fundamentele”. Termenul este folosit pentru a face referire la tehnicile de bază care sunt predate și practicate ca fundament al majorității artelor marțiale japoneze. Practica și stăpânirea kihon-ului este esențială pentru toată pregătirea avansată și include practicarea formei corporale și a respirației corecte, în timp ce se practică elementele de bază, cum ar fi poziții, pumni, lovituri, blocaje și lovituri, dar include și kata reprezentativă de bază. Kihon nu numai că practică tehnici, ci și budōka încurajează în orice moment spiritul și atitudinea corectă. Tehnicile Kihon tind să fie practicate des, în multe cazuri în fiecare sesiune de practică. Ele sunt considerate fundamentale pentru stăpânirea și îmbunătățirea tuturor mișcărilor cu o complexitate mai mare. Kihon în artele marțiale poate fi văzut ca analog cu abilitățile de bază în, de exemplu , baschet.

Kihon este baza antrenamentului de karate și constă în repetarea tehnicilor și combinațiilor de bază sau avansate în vederea învățării corecte și a perfecțonării. Kihon-ul se poate executa static (fără deplasare, din Kiba Dachi, Yoi Dach, Zenkutsu Dachi, etc.) sau cu deplasare în direcții diferite (înainte, înapoi, în lateral, oblic). În timpul Kihon-ului se urmărește: poziția corectă a picioarelor, traiectoria loviturii, respirația corectă (inspir pe nas expir pe gură; finalizarea tehnicilor se face numai pe expir), atitudinea spiritului, concentrarea minții, forța de lovire (Kime), folosirea Kiai-ului, deplasarea corectă, etc.

 Kihon-ul începe cu învățarea și practicarea pozițiilor de bază, a deplasărilor și a întoarcerilor. Urmează apoi învațarea tehnicilor de lovire și a blocajelor. O parte importantă a Kihon-ului, în special pentru elevii avansați, este practicarea combinațiilor cu două, sau cu mai multe lovituri sau blocaje, pe unul sau pe mai mulți pași.

Kata.   În antrenamentul de karete, seturi pre-aranjate de mișcări și tehnici, aranjamente ritualizate de lupte, numite kata joacă un rol fundamental . Kata-urile pot fi înțelese ca un „manual viu” în care tehnicile și filozofia de karate s-au transmis și se transmit peste generații.

Practicarea de kata oferă celor care le practică un sens de structură și posibilități de aplicare în caz de luptă reală. Tehnici-în-tehnici și însemnătatea mai profundă a unor tehnici și combinații de tehnici se relevă doar prin practica repetată intens și îndelung a unei kata.

Criticii elementului de predare kata în karate argumentează că katas nu instruiesc adecvat pentru situații reale de luptă. Totuși, acești critici scapă din vedere școala excelentă de mișcare, de ritm, de respirație, de combinații de tehnici care se transmit prin kata. O situație reală de luptă desigur nu va urma niciodată schema unei kata, dar stăpânirea virtuoasă a unor katas creează aptitudini necesare în situații de luptă. Este o greșeală fundamentală de a vedea în karate un „sport”, în care antrenamentul „realist” este tot ce contează. Chiar și în stiluri „realiste” de karate (ca de exemplu kyokushin) elementul de antrenament kata deține un rol fundamental. Deasemeni, componenta meditativă / filozofică din kata, însușirea de „putere interioară”, acordă unui karateka aptitudinea de a se apăra eficient în caz de nevoie.

Există de altfel o legendă pe această temă, conform căreia un călugăr care în viața lui a practicat numai katas deoarece nu-l interesau decât aspectele filozofice, meditative ale kempo / karate, confruntat cu agresori, i-a „rezolvat” rapid pe aceștia. Întrebat, cum de un om așa pașnic ca el a reușit să se apere de o grupă de hoți, a răspuns că ar fi „meditat în mișcare” – urmând practicile sale din kata.

 ,,  Kata – este o luptă imaginară cu mai mulți adversari, care are ca scop dezvoltarea vitezei, intărirea musculaturii, creșterea detenței, îmbunătățirea respirației și imprimarea blocajelor în subconștient.
                           – este o succesiune de blocaje și atacuri de braț și de picior, executate într-una sau mai multe poziții și care implică un număr de deplasări înainte, înapoi și în laterale, specifice fiecărui kata. Alternanța dintre tehnicile de blocaj și atac, pozițiile folosite, direcția și cursivitatea mișcărilor, servesc pentru a da fiecărui kata, un caracter distinct.

     Practicând kata, se învață tehnicile tradiționale de luptă, de asemenea se dezvoltă capacitatea de concentrare, echilibru, coordonare și nu în ultimul rând respirația. Executată în mod corespunzator, kata este un excelent exercițiu fizic și o eficace formă de antrenare a minții și a corpului. Kata întruchipează ideea de ren ma sau ,,întotdeauna șlefuind” – cu un antrenament sârguincios, mișcările din kata se perfecționează, devin mai rafinate. Atenția necesară pentru detalii, devine un instrument de cultivare a autodisciplinei.

     Prin concentrare, dedicație și practică, se poate obține un înalt nivel de cunoaștere, în care kata  este așa de adânc impregnată în subconștient, încât nu mai este nevoie de atenția conștientă. Este ceea ce maeștrii Zen numesc mushin sau “fără minte (gândire)”. Aplicarea conștientă, rațională nu se mai foloseste deloc – o dată memorat, totul se petrece spontan, fără gândire.

     Pentru un adevărat karateka, practicarea de kata este felul de a-și arăta respectul față de originile și istoria Karate Kyokushinkai și a Artelor Martiale în general.

Origini

     În multe stiluri de karate, între care se numără și Kyokushinkai, kata se poate spune că se împarte în două categorii, ca fiind “Kata de Nord” și/sau “Kata de Sud”, această categorisire bazându-se pe originea și stilul din care fac parte și pe dezvoltarea tehnicilor fiecărui kata, în mod individual. În Kyokushinkai, le putem împărți în felul următor:

     Kata de Nord – sunt similare cu cele pe care le găsim în Karate Shotokan, dezvoltate de Sosai Mas Oyama ca urmare a antrenamentelor sub îndrumarea lui Gichin Funakoshi. Maestrul Funakoshi le-a preluat din metoda Shurite din Karate Okinawa, care își au originile în Kempo Chinezesc de Nord (Shaolin). Kata de Nord, în general, implică mișcări lungi și o distanță de luptă mare intre oponenți (ma-ai), bazându-se pe terenurile largi și deschise ale Chinei de Nord. Tehnicile sunt în general mai lungi și mai liniare decât cele din Kata de Sud.

     Kata de Nord includ:

  • Taikyoku sono Ichi, Ni și San
  • Pinan sons Ichi, Ni, San, Yon și Go
  • Tsuki no Kata
  • Yantsu
  • Kanku Dai
  • Sushiho

     Kata de Sud – sunt asemănătoare cu cele pe care le găsim în Karate Goju Ryu, dezvoltate de Sosai Mas Oyama ca urmare a antrenamentelor sub îndrumarea  lui So Nei Chu. Maestrul So a fost unul din studenții de vârf ai lui Gogen Yamaguchi, unul din  practicanții de talie mare de  Goju Ryu în Japonia. Maestrul Chojun Miyagi a dezvoltat Goju Ryu din metoda Nahate din Karate Okinawa, care își au originile în Kempo Chinezesc de Sud. Kata de Sud, în general implică mișcări scurte și o distanță de luptă mai apropiată (ma-ai) între oponenți, bazându-se pe terenurile ude și alunecoase ale Chinei de Sud. Tehnicile sunt în general mai strânse (apropiate) și mai circulare  decât cele din Kata de Nord.

     Kata de Sud includ:

  • Sanchin no Kata
  • Gekisai Dai și Gekisai Sho
  • Saiha
  • Tensho
  • Seienchin
  • Garyu
  • Seipai

    Semnificații

     Taikyoku – literalmente înseamnă Prima Cauza sau Primul Ţel (în chineză caracterele kanji se pronunță Tai Chi). Cuvantul Taikyoku mai poate însemna “Imagine de Ansamblu” sau “Întreaga idee” – observând întregul mai degrabă, decât concentrarea pe bucăți izolate, individuale și păstrând o minte deschisă sau o minte de începător. Mintea de începător este ceea ce se caută în timpul antrenamentului și în viață, pentru ca mintea de începător este deschisă spre posibilități nelimitate și nu se agața de viziuni înguste. Kata Taikyoku conțin bazele și unul din cele mai importante principii din Artele Marțiale – ”Karate ni sente nashi” care se traduce “Karate încep și se termină cu politețe”.

     Pinan – înseamna Pacea Minții. Au fost create de Anko Izustu, instructor al lui Gichi Funakoshi. În număr de 5, au fost desprinse din kata superioare, pentru ușurarea invățării și au tehnici asemănătoare cu cele din Kanku Dai. Deși mișcările fizice din kata includ și tehnici folosite în luptî, scopul acestor kata este de a dezvolta o stare de calm, o minte liniștită și armonie între minte și corp, devotamentul în practicarea lor formând un spirit de neînfrânt.

     Sanchin no Kata – literalmente înseamnă Trei Bătălii (Lupte) sau Trei Conflicte. A fost creat de Kanryo Higaona, liderul școlii Nahate. Este kata principal în anumite stiluri de karate din Okinawa, cum ar fi Goju Ryu sau Uechi Ryu și este foarte probabil unul dintre cele mai vechi kata. Anumite legende atribuie crearea acestui kata de către Bodhidharma la începuturile secolului șase. Sanchin no kata caută să dezvolte trei elemente în același timp:

– minte, corp și tehnică

– organele interne, circulația sângelui și sistemul nervos

– trei energii (ki), localizate în:

– creștetul capului (tento)

– diafragma (hara)

– abdomenul inferior (tanden)

Sanchin este un kata isometric în care fiecare mișcare este executată într-o stare de tensiune completă, însoțiăa de o puternică și profundă respirație (ibuki), ce pornește din abdomenul inferior (tanden). Sosai Oyama accentua importanța unirii dintre ritmul tehnicii, puterea de execuție și controlul respirației, cele trei elemente de baza din kata (poziție, respirație și acțiune a brațelor) practicate consecvent conducând nu doar la întărirea corpului, ci și la dezvoltarea puterii interioare (ki) și o coordonare mai bună între minte și corp.

     Tsuki no Kata – împingere (împungere), împingere care se face cu ajutorul respirației. Acest kata ne învață cum să dezvoltăm puterea de atac în mai multe direcții, cu ajutorul a diverse atacuri de braț, generate de puterea dată de picioare și solduri, utilizând trei poziții stabile: Zenkutsu Dachi, Sanchin Dachi și Kiba Dachi. Cuvântul tsuki mai poate însemna soarta și noroc. O soartă bună și noroc nu vin așteptând. Cu fiecare lovitură din kata, ne imaginăm ca orice obstacol personal este sfărâmat. Eforturile puternice și persistente asupra problemelor vor aduce o soartă mai bună.

     Gekisai Dai și Gekisai Sho – Cucerește si Ocupă. Numele derivă din caracterele Geki însemnând atac sau cucerire și Sai însemnând fortăreatță sau cetate (literar tradus ca și închis sau acoperit). Cuvantul Gekisai mai poate însemna demolare, distrugere sau pulverizare. Au fost create de Chojun Miyagi pentru a învăța și dezvolta mișcări puternice și profunde prin fluiditatea și mobilitatea mișcărilor, utilizand tehnici variate. Flexibilitatea în blocaj și atac va fi întotdeauna superioară unei puteri rigide și inflexibile.

     Yantsu – Trei Inchideri sau Menținerea Purității. Este format din caracterele Yan – siguranța și Su – trei. Numele este atribuit unui atasat militar chinez în Okinawa în secolul 19. Exprima învingerea neliniștii prin străduința zilnică, făurind un sens imperios necesar pentru a învinge slăbiciunile și a forma o voință și un spirit puternic, încercând să menținem puritatea principiilor și idealurilor mai degrabă decât să ne compromitem pentru diverse oportunități.

     Saiha – Distrugere Maxima. Cuvântul Saiha mai poate însemna Marele val. Creat de Chojun Miyagi, acest kata promoveaza sentimentele exprimate cu maximum de potențial, prin intermediul corpului ca instrument. Nu contează cât de mari sunt problemele întâlnite, cu răbdare, determinare și perseverența(Osu), oricine se poate ridica deasupra, le poate învinge și poate trece dincolo de ele.

     Tensho – Rotirea Palmelor. A fost creat de Chojun Miyagi, elev al maestrului Kanryo Higaona. Tensho Kata este moale și circular (yin), pereche cu Sanchin no Kata care este puternic și liniar (yang). Ambele kata au poziția de baza Sanchin Dachi (Poziția Clepsidrei), o poziție în care mușchii abdominali sunt încordați, împreuna cu mușchii coapselor și fesierilor, genunchii spre interior, spatele drept și tălpile presate pe sol. Tensho este imaginea de bază a definiției karate-ului, derivat din Kempo-ul Chinezesc, ca și tehnica circulară bazată pe puncte.Tensho ar trebui sa fie un prim obiect de practică, deoarece, ca și suport psihologic și teoretic din spatele antrenamentului de karate este bogat în tehnici, de blocaje și de atacuri, și este în strânsă conexiune cu însăși viața din karate. Tensho nu a fost doar kata favorit al lui Sosai Oyama, dar îl considera cu adevărat indispensabil pentru kata avansate. O persoană  care a practicat cel puțin de o mie de ori Tensho și are o înțelegere bună a teoriei, poate nu doar să preia orice atac, dar poate de asemenea să transforme orice atac în avantaj și întotdeauna va fi capabil sa se apere perfect.

     Kanku Dai – Contemplarea (Privirea) Cerurilor. Creat în secolul 18 de un marinar pe nume Kusanku, originar din Okinawa, este un kata reprezentativ pentru  Karate Kyokushinkai. Tradus literalmente, Kan înseamnă contemplare sau privire (observare), și Ku înseamna univers, aer, goliciune sau vid (același caracter ca și Kara din karate). Prima mișcare din kata este o deschidere a brațelor deasupra capului, prin care se poate contempla universul și soarele răsărind. Semnificația este aceea ca nu contează care sunt problemele cărora le facem față, fiecare zi este o nouă zi iar universul este în așteptare. Nimic nu este atât de groaznic (cumplit) încât să afecteze însăși realitatea existenței.

     Seienchin – Furtuna din calm sau Atacând avanpostul rebelilor. A fost creat de maestrul Higaona, iar numele indica învingerea slăbiciunilor spiritului și înăbușirea (suprimarea)  dorințelor de a ceda în fața marilor încercări ale vieții. În Japonia feudală, razboinicii samurai mergeau adesea în expediții care durau mai multe luni, pentru care aveau nevoie să-și mențină spiritual și puterea pentru o lunga perioada de timp. Acest kata este lung și lent, cu multe tehnici executate în Kiba Dachi (poziția Calarețului), picioarele de obicei devin foarte obosite în acest kata și este nevoie de un spirit puternic pentru a persevera, în loc de a ceda și a te da bătut. Cuvântul Seienchin mai poate însemna –  a-ți împinge limitele sau a te impulsiona spre luptă.

     Sushiho – 54 de pași. Este unul din cele două kata avansate ale școlii Shurite, iar numele face referire la un principiu din filozofia budistă. Sushiho derivă din cuvintele Useshi, care este pronunția din Okinawa a caracterului kanji pentru 45 (pronunțat GoJuShi în japoneză), și  Ho, care înseamnă pași sau a păși. Alte stiluri de karate numesc acest kata avansat Gojushiho. Acest kata, simbolic spus, ne servește ca unealtă care ne aminteste ca pașii din viața de toate zilele fac parte din destinul nostru. Pașii făcuți în trecut sunt legati de cei făcuți în prezent, rezultat care va avea efectul în pașii pe care îi vom face în viitor. Așadar, putem spune ca realizările de azi, sunt consecinte ale păsilor făcuți (munca grea și susținută) în trecut. De asemenea acest kata ne amintește de rădăcinile de unde ne tragem, de familie, profesori și de aceia care, pășind cu noi prin viața noastră, au contribuit la ceea ce suntem azi.

     Garyu – Culcarea dragonului. A fost creat de către Sosai Mas Oyama, culcarea dragonului făcându-se prin puterea spiritului. În filosofia Japoneză, unui om renumit (important), care alege să rămână în anonimat, i se spune Garyu. Garyu se referă la cineva puternic asemenea unui dragon, dar care își dezvoltă un spirit al umilinței și asemenea unui dragon care se culcă, are puterea, dar alege să nu o folosească decât atunci când este neapărată nevoie. În același fel, un adevarat karateka nu se lauda și nu se afișază cu abilitățile sale și niciodată nu uită adevărata virtute a umilinței.

     Seipai – 18 brațe (mâini). Seipai este pronunția din Okinawa a caracterului kanji pentru cifra 18, care în japoneză se pronunță  JuHachi. Acest kata este versiunea Kyokushin a unuia din cele mai avansate kata ale școlii Nahate, diferit de versiunea din Goju Ryu. Unele stiluri, numesc acest kata Seipaite – 18 mâini. Numărul 18 este derivat din conceptul Budist 6×3, unde cifra 6 reprezintă culoare, voce, gust, miros, atingere și dreptate (echitate) iar cifra 3 reprezintă bine, rău și pace.

     În perfecționarea kata, se pune accentual pe trei factori importanți: kime, dachi și waza. KIME = Concentrare, Putere; DACHI = Poziție; WAZA = tehnica, iar antrenamentul de kata oferă șansa de-a experimenta legătura dintre tehnica și aplicația tehnicii. Această aplicație și cum poate fi utilizată în realitate, nu este limitată și se numește BUNKAI. În forma sa literară, BUNKAI= a analiza, iar un înteles mai profund îl conțin caracterele kanji care formează cuvântul (BUN = Clar, iar KAI = rezolvare). Baza antrenamentului de kata constă în următoarele:

  • EMBUSEN = Direcția. Trebuie învățată direcția de deplasare, în așa fel încât să devină naturală și automată.
  • WAZA = Tehnică. Tehnica este cea care conține formele, pozițiile și mișcările de bază din stil, ajutând la îmbunătățirea formei de Kihon.
  • KOKYU-HO = Respirația. Trebuie să coincidă cu mișcarea, într-o poziție corectă și  o execuție potrivită a tehnicii.
  • SOSAI MAS OYAMA sublinia următoarele 3 principii în kata:
  • WAZA NO KANKYURitmul (lent sau rapid)TehniciiRitmul tehnicii nu rămâne la fel, ci mai degrabă, prin schimbarea lui, modifică kata, pe tot parcursul ei; combinațiile tehnice specifice, uneori cer viteză mai mare de execuție, alteori, trebuie făcute mult mai lent (ușor). Schimbarea ritmului sugerează încercarea de a scăpa de oponenți (adversari) încurcându-le timing-ul, punându-I în dificultate și aducându-I în dezavantaj.
  • CHIKARA NO KYOJAKUForța (puternic-slab; tare-moale) Puterii. Pe parcursul unui kata, variază puterea de execuție a unei tehnici. Unele tehnici se execută cu mai mare concentrare a puterii decât altele (când se lucrează cu KIAI = unificarea tuturor energiilor). Forța tehnicii rezultă din echilibrul potrivit dintre încordare și relaxare.
  • IKI NO CHOSEIControlul (reglarea) Respirației. O respirație potrivită este foarte importantă pe întreg parcursul executării unei kata, și trebuie coordonată cu ritmul și puterea de execuție. Unele tehnici se execută folosind respirație de tip IBUKI, în timp ce în alte tehnici se folosește respirație de tip NOGARE.
  • KATA trebuie privită si practicată ca un element ajutător pentru dezvoltarea pe toate nivelurile: fizic, mental și spiritual. În formă sa pură, kata este meditație în mișcare, o adevarată formă de auto-cunoaștere. KATA este felul prin care întelegem să păstrăm forma de artă din ARTELE  MARȚIALE. ”

                                                                                                               ,, Sensei Ovidiu Baștea 4DAN ”

Kumite (組手) Tradus literal înseamnă apucarea mâinilor și este una dintre cele trei secțiuni principale ale antrenamentului karate, împreună cu kata și kihon.Kumite este partea de karate în care o persoană se antrenează împotriva unui adversar, folosind tehnicile învățate de la kihon și kata.

Kumite poate fi folosit pentru a dezvolta o anumită tehnică sau o abilitate (de exemplu, judecarea eficientă și reglarea distanței față de adversarul său) sau poate fi făcută în competiție.

Biografia fondatorului Karate Kyokushinkai Masutatsu Oyama (27.07.1923 – 26.04.1994)

        

  Mas Oyama s-a născut pe 27 iulie 1923 într-un sat din Coreea de Sud, numele lui adevărat fiind Choi Bae-Dal. Artele mațiale, Oyama a început să le înveţe destul de târziu, la vârsta de 9 ani. În 1938, la vârsta de 15 ani, el a mers în Japonia şi s-a înscris la şcoala de aviaţie pentru a deveni pilot, la fel ca eroul timpului său, primul pilot de vânătoare din Coreea. A supravieţui în acele condiţii dificile pentru acea vârstă, a fost mai greu decât crezuse el, cu atât mai mult că, toți coreenii care învăţau la şcolile de piloţi din Japonia erau trataţi ca străini.

 În ciuda unei perioade dificile din viaţa lui, a continuat să practice artele martiale, judo şi boxul. Într-o zi a observat elevi de Karate Okinawa. Acest lucru l-a cointeresat şi a mers la dojo-ul lui Gichin Funakoshi, de la Universitatea din Takushoku, unde a învăţat ceea ce este astăzi cunoscut sub numele de Karate Shotokan.

           Progresele sale de instruire au fost de aşa natură încât, la vârsta de șaptesprezece ani a ajuns la al doilea dan, şi în momentul înrolării în armata imperială japoneză, la 20 de ani, a primit al patrulea dan. În această perioadă de timp a fost, de asemenea, serios interesat de Judo, iar progresul său în acest tip de artă marţială a fost nu mai puţin surprinzător. Până la sfârşitul carierei judo, într-o perioadă de timp mai mică de patru ani de antrenamente, el a ajuns la al patrulea dan.

Formarea maestrului

            So Ney Chu, pe atunci maestrul So, un coreean, de loc din Ozama, care locuia în Japonia, a fost unul dintre cei mai buni maeştri de arte marţiale, fiind cunoscut datorită  puterii sale fizice şi spirituale. El a fost cel care l-a încurajat pe Mas Oyama să-şi dedice viaţa Căii Luptătorului, propunându-i să se retragă din societate şi timp de trei ani să se ocupe de formarea spiritului şi corpului.

           La 23 de ani, Mas Oyama s-a întâlnit cu Eiji Yoshikawa, autorul romanului „Musashi”, bazat pe viaţa şi munca celui mai renumit Samurai din Japonia. Atât romanul cât şi autorul au ajutat ca Mas Oyama să înţeleagă mai profund Codul Samurailor – Bushido şi sensul lui.

           În acel an, Oyama a plecat la muntele Minobu, din prefectura Chiba, unde Musashi a fondat propriul stil de lupta de sabie Nito-Ryu. Oyama a considerat că acesta ar fi un loc potrivit pentru a începe antrenamente dure. Printre lucrurile pe care le-a luat cu el a fost o copie a cărţii Yoshikawa. Un elev pe nume Yashiro a mers cu el.Singuratatea era foarte greu de suportat şi, după 6 luni de antrenamente, Yashiro a fugit pe ascuns în timpul nopţii. Aceasta s-a răsfrânt greu asupra lui Oyama, şi dorinţa de a reveni în societate a devenit şi mai puternică.

            So Ney Chu, prin mai multe exemple, l-a convins pe Oyama să continue antrenamentele, acesta luând decizia de a deveni cel mai puternic karateka din Japonia.

Însă, curând, persoana care-l aproviziona pe Oyama cu mijloace pentru supravieţuire, l-a informat că, nu este în măsură să-l mai susţină şi, după paisprezece luni, Oyama a fost forţat să-şi încheie autoizolarea.

             Câteva luni mai târziu, în 1947, Mas Oyama a câştigat primul Camionat al întregii Japonii la Karate, după al doilea război mondial. Cu toate acestea, simţind încă un gol în inima sa din cauză că nu a putut petrece trei ani în izolare, Oyama a decis să-şi dedice viata pentru karate.

             Astfel, el a început din nou, de data aceasta pe muntele Kiezumi (Kiyozumi), din prefectura Chiba. Locul acesta l-a ales pentru dezvoltarea sa spirituală. Acum antrenamentele lui aveau o sarcină fantastică – 12 ore pe zi, în fiecare zi, fără zi de odihnă.
Stând sub o cascadă rece, aruncând pietre de râu cu mâinile, folosind arbori ca makiwara, efectuând sute de flotări, el şi-a călit corpul. Fiecare zi includea, de asemenea, un studiu al lucrărilor ştiinţifice ale clasicilor artelor marţiale, Zen si filozofie. După optsprezece luni el şi-a încheiat autoizolarea, fiind încrezător şi capabili de a se controla pe deplin.

            În timpul unei scurte dar rezultative perioade de ascetism în munţi, Oyama a trăit în baza unui regim strict elaborat, care este adesea prezentat în biografiile maestrului:

* 04:00 dimineaţa – deşteptare. Meditaţie cu ochii închisi – 10 min. Jogging în munţi – 2 ore.
* 07:00 dimineaţa – gătitul hrănii.
* 08:00 dimineaţa – masa care combină micul dejun şi masa de prânz.
* 09:00 dimineaţa – începutul antrenamentelor. De zece ori se efectua un complex de cinci exerciţii:
1. ridicare de 20 de ori a unei haltere de şaizeci de kilograme;
2. flotări pe degete de 20 de ori;
3. flotări stând numai pe mâini de 20 de ori;
4. ridicări la bara fixă de 20 de ori;
5. aplicarea a 20 de pumni makiwarei din dreapta şi stânga.

          După fiecare set de exerciţii se efectuau exerciţii pentru respiraţie şi imediat se trecea la următorul set de complexe. După zece repetări ale complexului în cauză – odihnă până la orele 11 ore.
* 11:00 dimineaţa – kata.
                  În acelaşi timp, în fiecare zi se efectua de 100 de ori una din kata. De exemplu, în prima zi Heyan-1, a doua zi Heyan-2 şi aşa mai departe, până când erau efectuate toate cele cinci seturi de complexe Heyan, şi apoi se executau în ordine inversă. Aceeaşi practică se aplica pentru celelalte kata.
* 02:00 după amiază – haltere. Ridicarea halterei de şaizeci de kilograme de 20 de ori, apoi sporirea treptată a sarcinii. O mie de flotări: 200 în două degete, 200 în patru degete, 400 de ori în cinci degete. Înainte de fiecare set se făcea o mica pauza. Uneori, pentru diversitate se făceau 1000 flotări pe pumni cu o pauză la 500.
* 03:00 după amiză – dezvoltarea tehnicilor de sparring, exerciţii makiwara, căţărare pe funie, exercitii pentru muschii abdominali – 200 de ori, sfărmarea pietrelor.
* 05:00 seara – gătitul. Cina.
* 06:00 – Meditaţie şi culcare.
                  Pe lângă acest document elocvent, menţionăm faptul că, mulţi dintre adepţii şi entuziaştii practicanți de Kenpo au urmat o ordine de zi similară, nu un an sau doi, ci douăzeci, treizeci de ani sau întreaga viaţă.

                  Totuşi, pentru un maestru care, a hotărât să provoace cele mai mari şcoli, dornic să introducă o metodologie nouă de predare a karate-ului, o victorie era insuficientă. Om destul de modern, Oyama şi-a dat seama repede că, pentru a reuşi în acest demers îndrăzneţ, poate să-l ajute numai o reclamă puternică. Cu tenacitate caracteristică lui, a început pregătirea unei grandioase campanii de publicitate, perfecţionând numere de tehnică. În 1949 s-a stabilit într-o baracă în apropierea abatorului oraşului, şi a petrecut acolo şapte luni studiind obiceiurile animalelor. El a dezvoltat o nouă tactică de luptă cu taurii cu mâinile goale, învăţând să reteze coarnele animalelor, de la rădăcina, cu lovitura de Shuto „sabia-mâinii.”

              În 1950, fondatorul (Sosai) Mas Oyama a început să demonstreze puterea lui luptând cu tauri. In total, a luptat cu 52 de tauri, dintre care trei au fost ucişi, iar la 49 de tauri le-a retezat coarnele cu lovitura mâinii „shuto”. Nu se poate spune că a fost uşor. Lui Oyama îi plăcea să-şi amintească de prima lui încercare, care s-a încheiat numai cu înfurierea acelui taur. În 1957, în Mexic, la 34 de ani, a fost la un pas de moarte atunci când un taur l-a străpuns cu cornul. Oyama a reuşit să doboare taurul, însă a fost ţintuit la pat timp de 6 luni, recuperându-se după o rană de obicei fatală.

              În 1952, Oyama a plecat la un tur în jurul Statele Unite ale Americii, unde a creat furori şi a şocat publicul, demonstrând numere supraomeneşti. Şi într-adevăr, cum trebuia să reacţioneze publicul american atunci când un artist călător sfărâma, ca pe porţelan, bolovani uriași, despica jumătatea de sus a sticlelor de bere fără a le mişca din loc,  lovea cu ciocanul peste degete, perfora cu mâinile şi picioarele scânduri groase, olane puse în straturi a câte douăzeci şi trei-patru cărămizi una peste alta. Oyama a călătorit în Statele Unite timp de un an, demonstrând măiestria sa de karate în direct şi la televiziunea naţională.

              În anii următori, Oyama fost chemat la luptă de maeştri ai diferitor stiluri de arte marţiale, inclusiv box, şi a avut 270 de lupte cu diferiţi adversari.

             Majoritatea dintre adversari au fost răpuşi dintr-o singură lovitură! Lupta niciodată nu a durat mai mult de trei runde, şi a durat rareori mai mult de câteva secunde. Principiul lui de luptă era simplu: a veni mai aproape de adversar şi aplica o lovitură, în rezultatul căreia adversarul căpăta o fractură. Dacă adversarul bloca lovitura, blocajul era zdrobit sau rupt. În cazul în care adversarul nu bloca atacul, erau fracturate coastele. Oyama a devenit cunoscut sub numele de „Godhand” (Mâna lui Dumnezeu), ca o manifestare vie a principiului războinicilor japonezi „O singură lovitură -. Moarte”. Acest lucru a fost adevaratul scop al tehnicii karate. Tehnici complicate de picioare şi tehnici avansate aveau caracter secundar (deşi le-a folosit foarte eficient).

           În 1953, Mas Oyama a inaugurat primul lui dojo, pe o parcelă din Mejiro, Tokyo, iar în 1956, într-un studio de balet aflat în spatele Universității Rikkyo, Oyama avea să adune sub îndrumarea sa nu mai puțin de 700 de elevi.

          A deschis sediul mondial al organizației la Tokyo în 1964 și a adoptat ulterior numele de stil Kyokushin, care se traduce prin „adevărul suprem”. Karate-ul lui Oyama a continuat să se răspândească în 123 de țări cu peste 14 milioane de membri.

           Karate-ul Kyokushin, astăzi, continuă să se răspândească în întreaga lume. Oyama credea cu tărie că antrenamentul greu ar putea aduce beneficii, în mare măsură oricarei persoane, atât fizic cât și spiritual, și că practicanții vor juca astfel un rol în a face lumea un loc mai bun.

Dojo Kun


1.Hitotsu, ware, ware, wa, shinshin o remashi, kak-ko fubatsu no shingi o kiwameru koto.
We will train our hearts and bodies for a firm, unshaking spirit.
Ne vom antrena inimile și corpurile într-un spirit ferm și neschimbător.

2.Hitotsu, ware, ware, wa, bu no shinzui o kiwame, ki ni hassi, kan ni bin naru koto.
We will pursue the true meaning of the Martial Way, so that in time our senses may be alert.
Vom urma adevăratul înțeles al drumului marțial astfel încat tot timpul simțurile noastre vor fi treze.

3.Hitotsu, ware, ware, wa, shitsujitsu goken o mot-te, jiko no seishin o kanyo suru koto.
With true vigor, we will seek to cultivate a spirit of self denial.
Cu adevărata vigoare, vom căuta să cultivăm spiritul abnegației.

4.Hitotsu, ware, ware, wa, reisetsu o omonji, sobo no furumai o tsutsushimu koto.
We will observ the rules of courtesy, respect our superiors and refrain from violence.
Vom respecta regulile curtoaziei, respectul superiorilor și ne vom opri de la violență.

5.Hitotsu, ware, ware, wa, shinbutsu o totobi kenjo no bitoku o wasurezaru koto.
We will follow our spiritual path,and never forget the true virtue of humility.
Vom urma tradițiile noastre strămoșești și nu vom uita adevărata virtute a modestiei.

6.Hitotsu, ware, ware, wa, chisei to tairyoku to o kojo sase, koto ni nozonde ayamatazaru koto.
We will look upwards to wisdom and strength, not seeking other desires.
Vom pune deasupra puterii înțelepciunea, necăutând alte dorințe.

7.Hitotsu, ware, ware, wa, shogai no shugyo o karate no michi ni tsuji, kyokushin no michi o mat-to suru koto.
All our lives, through the discipline of karate, we will seek to fulfill the real meaning of the Kyokushin Way.
Toată viața prin disciplina karate-ului vom căuta să desăvârșim drumul KYOKUSHIN.


      Locul unde se practică Artele Marțiale se numește Dojo.

     Dojo, sală de antrenament, este un cosmos în miniatură, unde ne întâlnim cu noi înșine, cu frica și neliniștea, cu obiceiurile si reacțiile diferite pe care le avem. Aceasta este arena conflictuală restrânsă unde ne confruntăm cu un adversar care nu este de fapt adversarul adevărat. El este partenerul de antrenament care ne ajută să ne cunoaștem mai bine și să ne descoperim adversarul adevărat: propriul nostru ego.

  • În sala de antrenament se învață foarte multe lucruri într-un timp foarte scurt și, mai ales, învățăm ceea ce suntem de fapt în realitate și cum reacționăm în fața situațiilor de viață.
  • Conflictele care au loc în sala de antrenament ne ajută să facem față conflictelor din afara sălii de antrenament. Disciplina și concentrarea necesară în sala de antrenament le folosim și în afara sălii de antrenament, în viața obișnuită. Activitatea în Dojo este plină de surprize, orice moment este inedit, în orice moment învățăm ceva nou, sau folosind terminologia Zen, Dojo este un loc de auto-iluminare.
  • Primul lucru pe care un elevul îl învață în sala de antrenament este să o pastreze curată. Elevii spală sala la începutul și sfârșitul antrenamentului, nu ca o dovadă de disciplină oarbă, nici pentru a fi înjosiți ci pentru a învața să fie curați și să respecte munca. Un echipament curat și un corp curat, respectul față de tine însuți, față de cei din jur și față de Artele Martiale vor conduce inevitabil către un spirit curat.
  • Fiecare astfel de sală de antrenament, Dojo, este condusă de un ,,Sensei” . În limba japoneză, ,,Sen” înseamnă ,,înainte”, iar ,,sei” înseamnă născut. În traducere, ,,Sensei ” înseamnă ,,cel care s-a născut înaintea ta”. Această afirmație se referă nu atât la vârsta consemnată de un certificat de naștere, ci la experiența și înțelepciunea profesorului de Arte Marțiale. Se spune despre profesorul de Arte Marțiale că se aseamană în multe privințe cu un maestru Zen; el nu-și caută elevii și nici nu-i impiedică să plece. Dacă elevul este interesat de studiul Artelor Marțiale, profesorul îi va sta la dispoziție – cu condiția ca elevul să-și caute singur de grijă pe drumul spre perfecționarea umană. Rolul profesorului este de a investi elevul cu responsabilitățile pe care acesta din urmă este în stare să le stăpânească și a le finalizeze. Elevul va urma drumul trasat de profesorul său, sau alt drum – alegerea îi aparține.
  • La început, profesorul îi va arăta tehnicile de luptă fără să intre prea mult în amănunte, așteptând ca elevul să descopere singur semnificațiile lor.
  • Dacă elevul are răbdarea și tenacitatea să urmeze acest drum, iar profesorul inspirația să-l conducă în mod optim, în cele din urmă elevului i se revela esența Artelor Marțiale. Elevul trebuie să fie conștient că un professor nu îi va ,,arăta” ceva anume din Artele Marțiale, deoarece acestea nu sunt nici show, nici spectacol de circ.
  • Profesorul îi va împărtăși elevului din experiența sa, determinându-l să refacă drumul parcurs de primii maeștri, să-și dea seama care este rolul său în șirul celor care au practicat Artele Marțiale și nu în cele din urmă, prin perfecționarea sa, să contribuie cu ceva de valoare la evoluția umanității.

Acesta este scopul final al Artelor Marțiale!

Uniforma

Uniforma folosită în școlile de karate tradițional este numită  Dogi (sau GI prescurtat) și constă din trei părți: veston (kimono), pantaloni (zubon) si centura (obi). GI purtat în dojo-ul este de culoare albă sau alb natural. Toată lumea de la clubul nostru de Karate poartă Dogi de aceeași culoare. În trecut filosofia spune ca toată lumea este  egală, indiferent de statut social, ocupație, sex, rasă sau religie. În partea de sus este purtat cu rever stânga pe exterior și poate fi fixat cu siruri de caractere situate pe laturi. Nu toate dogi au aceste legături; centura ta este principalul mod de a păstra haina închisa. Dogi dvs. ar trebui să fie menținut întotdeauna curat și îngrijit. Orice ruptură trebuie să fie reparată rapid. Nu se poartă nimic sub partea de sus a dogi (femeile pot purta un tricou alb).  

Embleme

     Există doar două embleme, care sunt permise pe Dogi și acestea pot fi achiziționate de la dojo-ul tău:

     1. Kanji Kyokushin – purtat pe partea stângă a hainei, peste inima ta, nu indică doar stilul tău de karate, dar, de asemenea, arată că spiritul de Kyokushin este în inima ta.
2. Emblema Dojo – identificarea dojo-ului la care te antrenezi. Acesta este purtat pe mâneca stângă între cot și umăr, de obicei, aproximativ un centimetru sub cusătură.    

Eticheta în Dojo

     Aceste norme sunt proiectate pentru a ajuta buna funcționare a dojo-ului. Multe dintre aceste proceduri sunt de bun-simț, multe sunt simple bune maniere, iar cele mai multe sunt modelate pe tradițiile din Japonia, adaptate la karate-ul modern.

     În dojo-urile kyokushin  din întreaga lume există o respectare strictă a tradiției, dar există, de asemenea, un compromis acolo unde este cazul. Atitudinile variază de la națiune la națiune, deci variante de reguli există, de asemenea. Nu există nici o justificare pentru lene sau nerespectarea regulilor din cauza asta. Dojo-ul este un loc sacru și trebuie tratat ca atare. Aceasta nu este doar o sală de sport sau orice centru de formare vechi. Aveți grijă de el și să fiți mândrii de dojo-ul dvs., tratându-l ca pe orice alt loc de reverență. Karate este ușor de confundat cu nimic mai mult decat un sport dur și exigent, care învată participanții să rănească pe alții în moduri foarte dezagreabile.

     Nimeni nu este mai presus de politețe în regulile din dojo. Adesea, un elev senior devine prea familiarizat cu dojo-ul și colegii lui, și tratează cu umor nerespectarea normelor sale din dojo. Întotdeauna amintiți-vă că toți karate-ka, indiferent dacă au centura neagră sau sunt începatori, se antrenează în același dojo-ul, pe aceeași podea. Toți practică aceleași tehnici și aspiră spre aceleași idealuri. Prin urmare, toți trebuie să respecte aceleași norme de etichetă.

     1. La intrarea sau la ieșirea în / din dojo, întoarce-te mereu cu fața, apleacă-te și spune Osu. Apleacă-te, apoi, în direcția celorlalți elevi din clasă și spune Osu din nou.

     2. Când întârzii la antrenament, îngenunchează în partea din spate a clasei în seiza. Stai cu ochii închiși în mokuso. Atunci când ai întarziat, rămâi în seiza și aplecandu-te, spune “shitsurei shimasu” (scuzați-mă pentru întârziere). Ridică-te, apleacă-te din nou cu un Osu puternic, și alătură-te rapid din spatele clasei. Studenții care întârzie la antrenamente ar trebui să încerce să vină la timp.

     3. Nu-ți scoate nici o parte din dogi în timpul antrenamentului dacă nu ți se spune aceasta.

     4. Nu mâncați, nu mestecați gumă, nu fumați sau nu consumați nici o băutură în dojo.

     5. Când ți se cere sa te aliniezi sau să iți schimbi poziția fă-o repede și ordonat spunând „OSU !”. Nu se părăsește așezarea în formația de lucru fără a cere permisiunea instructorului, indiferent de motivație. Niciodată să nu stai cu fața la altar când iți aranjezi ținuta.

     6. Niciodată nu practica kumite decât dacă este prezent un instructor. Când practici kumite cu o centură neagră arată respect pentru gradul său. Dacă crezi că trebuie să lupți mai tare, luptă, dar amintește-ți că ei au gradul tău în minte în timpul de desfășurare al luptei. Faptul că lupți cu o centură neagră nu înseamnă că trebuie să lupți cât poți tu de tare și să ignori regulile de kumite.

     7. Nu cere să ți se dea un grad mai mare pentru luptă. De asemenea nu trebuie să refuzi să lupți cu cei mai mari în grad. Dacă ești rănit spune aceasta celui cu care lupți.

     8. Nu se rupe rândul pentru orice motiv, fără permisiunea instructorului. Niciodată nu mergi între rânduri sau între instructor și cele de formare. Dacă trebuie să părăsească poziția, merge în spatele rândului sunteți în fie parte a clasei și continuați de acolo.

     9. Întotdeauna vom reacționa rapid la instrucțiunile Senpai/Sensei/Shihan-ului ce conduce antrenamentul , și salutând fiecare indicație primită spunând „OSU !”

    10. Când ești chemat să demonstrezi tehnici cu sensei începe cu o aplecare cu „OSU !”. Fă tot ce poți să folosești cea mai bună tehnică când ești uke pentru cei cu grade mari. Trebuie să te străduiești tot timpul și să prezinți un spirit de antrenament riguros și puternic.

    11. Pregătirea trebuie să fie o dorință clară și marcată de perseverență și tenacitate. Nu deranjăm în nici un fel dorința colegilor de a se pregăti, perfecționa pe calea Artelor Marțiale în general și a Kyokushin Karate-ului în special. Întotdeauna vom sta îșn FUDO DACHI așteptând următoarea comandă din procesul de pregătire.

    12. Toate comenzile din procesul de pregătire trebuiesc urmate pentru a ne putea perfecționa și devini mai bine pregătiți. Chiar dacă nu putem la un anume moment dat să facem un exercițiu, ne vom strădui să dăm tot ceea ce avem mai bun căci numai așa vom progresa. În DOJO nu se poartă bijuterii sau alte accesorii de orice fel.

Eticheta dojo pentru părinți

     Un dojo este un loc cu reguli stricte ,i acestea se aplică tuturor celor care se află în el.

     În timp ce noi întotdeauna suntem binevoitori cu orice părinți care ar dori să stea și să privească antrenamentul copiilor lor, cerem ca și părinții să respecte aceste reguli ca o chestiune de curtoazie și respect. În special, deoarece implică un contact cu disciplina karate, este deosebit de important ca instructorul sa fie atent și studenții să fie capabili să se concentreze la maxim. Distragerea atenției de orice fel poate crea o situație potențial periculoasă. În clubul nostru, siguranța copiilor dumneavoastră este esențială și vom lua această responsabilitate foarte în serios. Prin urmare vă solicităm si vă rugăm să respectați următoarele reguli în timp ce va aflati în dojo:

     1. Pantofii sau cizmele NU sunt permise în dojo. Vă rugăm lăsați-le pe rafturile de      încălțăminte la intrarea în dojo într-o manieră ordonată. Simțiți-vă confortabil aducându-vă și schimba în proprii dvs. papuci de casă, dacă vă place. Amintiți-vă că instructorii și studenții sunt în picioarele goale. Orice obiect străin de pe podea poate reprezenta un pericol pentru ei.

     2. Toate telefoanele mobile și dispozitivele de comunicare trebuie să fie oprite înainte de a intra în dojo. Dacă trebuie să efectuați un apel, vă rugăm să faceți acest lucru în afara dojo-ului sau în liniște la vestiare.

     3. Utilizarea laptop-urilor este permisă atât timp cât acestea nu distrag clasa. Vă rugăm să dezactivați volumul total sau sa folositi căștile cu un minim de volum.

     4. Cei care vorbesc în timp ce un antrenament este în curs de desfășurare trebuie să vorbească încet. Dacă trebuie să conversați, vă rugăm să o faceți în liniște.

     5. Nu atrageți atenția copilului dumneavoastră în încercarea de a va angaja cu el / ea din punct de vedere vizual în timp ce un antrenament este în curs de desfășurare.

     6. În nici un caz un părinte nu poate patrunde pe podeaua dojo-ului în orice moment, cu excepția cazului în care, în mod expres, i s-a dat permisiunea de a face acest lucru de către instructor.

     7. Nu vă așezați pe protectiile copiilor. Echipamentul este exclusiv pentru utilizarea de către instructori și studenți.

     8. Dacă aduceti alți copii la dojo, sunteți responsabil pentru pastrarea liniștii de către aceștia, pentru a preveni distragerea atenției copiilor din dojo.

     9. În timp ce vă aflați în dojo, vă rugăm să vă adresați instructorilor în funcție de titlul pe care îl au – Shihan (centura neagră al cincilea dan sau mai mare), Sensei (centura neagră al treilea dan sau mai mare) sau Sempai (centura neagră primul dan  sau mai mare).

     10. Nu întrerupeți un antrenament în încercarea de a vorbi cu instructorul în timp ce acesta este în curs de desfășurare. Dacă aveți întrebări sau nelămuriri, asteptati finalizarea antrenamentului, abordând instructorul însuși, sau prin telefon / e-mail. Instructorul va fi încântat să discute orice probleme cu dumneavoastră la momentul respectiv.

     11. Cooperarea ta este mult apreciată de către toți instructorii și studenții clubului nostru, precum și de alți părinți.

Mulțumesc mult!

Cuvântul OSU !

– Silaba care concentrează tot spiritul karate-ului –

  În afara faptului că este un salut, salutul pe care și-l fac participanții între ei, salutul cu care își întâmpină instructorul, silaba cu care confirmă că au înțeles informația transmisă, sau care ține locul cuvintelor cum ar fi ”da, bine, vreau, mă scuzați”, cuvântul OSU are în limba japoneză și în contextul artelor marțiale o semnificație profundă și complexă.      Tăria de caracter care se dezvoltă în antrenamentul dur poartă numele de ,, OSU NO SEISHIN! ”. Cuvântul OSU provine din OSHI SHINOBU, care înseamnă ,, a persevera când ești îmboldit/a nu renunța niciodată ” și implică hotărârea de a-ți împinge rezistența până la limită, de a persevera sub orice formă de presiune. În sensul său cel mai profund, cuvântul OSU devinde ambiguu – o cerință foarte personală către spirit de a rezista și de a lupta și astfel de a depăși slăbiciunile condiției umane care sunt comune tuturor.

Dincolo de loviturile de picior și de pumn, dincolo de kata este un spirit special care se manifestă în inimile practicanților și care îi învață să facă față solicitărilor cotidiene cu o atitudine călită și matură. Prima manifestare a acestui spirit apare atunci cand elevul renunță la atitudinea de “ce rost are?” și se supune propriei provocări: încă o flotare, încă o genuflexiune înainte de a ceda și așa mai departe. Înveți astfel să privești karate-ul ca pe o provocare serioasă din care poți să înțelegi multe despre viață – să accepți provocarea unui kata și să te străduiești să-i înțelegi spiritul; să ții piept unui adversar în kumite și să descoperi că micile cucuie și julituri sunt inconveniente minore în lupta cu tine însuți.

     Cuvântul OSU înglobeaza cel mai corect ceea ce poate oferi în ultimă instanță arta karate-ului. Cel care este capabil să manifeste spiritul OSU în tot ceea ce face, în fiecare cuvânt, gând și acțiune, poate fi considerat înțelept și curajos. Antrenamentul trebuie abordat de la început și mereu în spiritul OSU. Viața cotidiană cu responsabilitățile ei ar fi trăita mai complet dacă va fi privită prin aceeași perspectivă a spiritului OSU. Nu vor fi nici îndoieli, nici temeri, nici griji.

     Spiritul japonez este spiritul perseverenței. Dacă pentru occidental este ușor să se oprească atunci când lucrurile devin dificile, în mod traditional japonezul știe doar că trebuie să persevereze. Când ajungi la suferință prin antrenament, nu este un semn că trebuie să te oprești, ci o ocazie de a te căli prin perseverență.

     Cel care trăiește în spiritul OSU nu dă importanță fleacurilor, rămânând calm în fața oricărei probleme; el este vigilent; viața lui se bazează pe căutarea adevărului; spiritul OSU și spiritul renunțării la sine sunt sinonime; el îi respectă în mod firesc pe ceilalți, este politicos și preventiv. El este modest și caută doar înțelepciune și vigoare, fiind conștient că toate celelalte sunt nimicnicii ! OSU !

                                                                                                                   ,, Sensei Ovidiu Baștea 4DAN ,,

Cele 11 Motto-uri ale lui Masutatsu Oyama

  • Calea marțială începe și se termină cu politețea. În consecință, fii politicos în mod sincer și corect tot timpul.
  • A urma calea marțială e ca a urca un munte; continuă până sus fără oprire (odihnă), ea cere devoțiune (hotarare) absolută și necurmată pentru fiecare sarcină în parte.
  • Luptă să ai inițiativă în orice lucru, păzindu-te tot timpul împotriva acțiunilor care se bazeaza pe egoism sau lipsă de gândire.
  • Chiar și pentru practicantul de arte marțiale importanța banilor nu e minoră. Totuși trebuie să fi atent să nu devi dependent de bani.
  • Calea marțială e centrată pe poziție. Luptă să menții poziția corectă tot timpul.
  • Calea marțială începe cu 1000 de zile si e stăpânită dupa 10.000 de zile de antrenament.
  • În artele marțale, introspecția duce la înțelepciune. Priviți mereu contemplarea asupra acțiunilor voastre ca pe o șansă de autoperfecționare.
  • Natura și scopul artelor marțiale sunt universale. Toate pornirile egoiste trebuiesc arse pe rugul temperator al antrenamentului serios.
  • Artele marțiale încep într-un punct și se termină într-un cerc. Linii clare delimitează acest principiu.
  • Adevărata esența a căii marțiale poate fi realizată doar prin experiența. Știind aceasta, învățați să nu vă temeți niciodată de cerințele sale.
  • Amintiți-vă întotdeauna: în artele marțiale răsplata pentru sufletele încrezătoare și recunoscătoare e cu adevărat mare.